PROSTIA ȘI IPOCRIZIA Veșnicia prostiei Incompetența și prostia sunt surori. Dar între ele-i diferență. Evident, doar uneori. Însă-i una de esență. Incompetentul nu-i tot timpul prost. Având șanse de îndreptare. Dar prostul va rămâne cum a fost. Neavând șanse de scăpare. Paradoxul ipocriziei Nu e clasă socială. Fără de ipocrizie. Fie ea și nobilă. Sau fără pic de viclenie. Ba mai mult, ipocrizia. Este cert majoritară. Fără a conta poziția. De pe scara nobiliară. E ceva paradoxal. Să constați că victimele. Au comportament egal. Și nu au deloc scrupule. Să procedeze la fel. Ca atunci când postura era alta Ipocritul era terțul. Și eroul victima.
Din motiv nerelevant, pleacă șefu vine altul.
Iar fidelul subaltern, pe-un ton cuceritor.
Îi relevă celui nou că defunctul,
Adică fostul, era mult inferior.
Uniți în diversitate este motoo-ul UE (in varietate Concordia).
Aleea iacta est (zarurile au fost aruncate)