Teoretic, imediat după naștere, omul are deschise toate opțiunile. Poate fi artist, matematician, instalator, medic, zugrav, avocat, electrician, profesor, chimist, inginer, agricultor, judecător etc.
Considerații
Dacă ar fi să răspundem la întrebarea cum ar putea fi caracterizat omul postmodern, am putea spune că este un individ cu un dispozitiv informatic (telefon, tabletă, laptop etc.) în posesie, pe care-l folosește aproape permanent în perioada cât este treaz.
Cititul unei cărți sau cititul oricărei scrieri nu înseamnă doar accesul pur și simplu la un conținut literar, adică la o poveste scrisă de cineva, care a avut sau nu inspirație, ci mult mai mult: un portal care te transportă în universul de idei al autorului.
Cât de mult suntem atașați de propriile puncte de vedere sau acte de conduită? Dacă vom da un răspuns rapid, foarte probabil răspunsurile cele mai multe vor fi în sensul că uneori avem dreptate, iar alteori ne putem înșela, dar că acceptăm că ne-am păcălit.
Nimeni nu poate susține, fără riscul de a minți, că succesul i se datorează în totalitate sau că eșecul nu-i este deloc imputabil, deoarece, într-o mai mare ori mai mică măsură, izbânzile și nerealizările omului sunt determinate de factori multipli, dintre care unii au rol cauzal, iar alții de influențare și printre aceștia – ascuns ori la vedere – se află deseori hazardul.
Este suficient să facem apel la cutia cu amintiri pentru a găsi nenumărate situații care pot confirma substanța adagiului de mai sus. Fiecare dintre noi își poate aminti cazuri în care a existat o abundență de comunicare verbală fie din partea noastră, fie a interlocutorilor noștri.
Din noianul tipurilor de complexe și frustrări, aici doresc să surprind câteva aspecte legate de cele de natură profesională. În activitatea profesională a oricăruia dintre noi pot fi întâlnite persoane complexate sau frustrate, care se manifestă necorespunzător, cu riscul producerii unor consecințe asupra celor în cauză sau asupra celorlalți.
Pentru lumea fizică există o măsură a tuturor lucrurilor, dar pentru lumea imaterială (spirituală) adevărata măsură este lipsa (fixării unei) măsuri(i)
Unii dintre cei care ajung la putere, indi¬ferent de domeniul în care exercită astfel de prero¬gative, îşi schimbă în mod negativ comportamentul, uneori fiind chiar de nerecunoscut. Această boală socială are un nume: beţia puterii.
Auzim, deseori, expresii de tipul: victime cola¬terale, pierderi inevitabile, erori scuzabile, efecte neimputabile ş.a. Prin aceste sintagme, cei care au vizat obţinerea unor scopuri, considerate de inte¬res public, dar prin modalităţi care îndeobşte nu le fac cinste, de fapt încearcă îndulcirea situaţiei.