Dintr-o anumită perspectivă, putem spune că viața este un autovehicul în mișcare, pe care fiecare dintre noi îl conducem în manieră proprie. Trebuie, însă, să fim atenți atât la ceea ce se întâmplă în fața noastră, fiind indispensabil să privim prin parbriz la drumul ce ni se așterne, dar cu un ochi vigilent este necesar să ne asigurăm că pericolele din spate (trecut) nu ne ajung din urmă. Mersul cu mașina vieții este presărat cu multe evenimente, dintre care pe unele le putem anticipa, iar pe altele nu. Drumul vieții ne oferă priveliști frumoase, relaxante, dar cuprinde și obstacole imprevizibile care pot produce accidente cu urmări grave. Uneori, mersul cu mașia vieții este lin, alteori este cu urcușuri și coborâșuri, uneori este drept, alteori este șerpuit, uneori vântul ne bate în spate, alteori vântul ne suflă în față, dar viața este un traseu pe care, cel puțin parțial, îl putem alege sau desena noi.
admin
Un curcan era hrănit în fiecare zi. Fiecare masă oferită de stăpân i-a întărit convingerea păsării că regula generală a vieții este aceea de a fi hrănită în fiecare zi de către membrii prietenoși ai rasei umane, „care î-i apără interesele”, cum ar spune un politician. Apare, însă, momentul surpriză, în după-amiaza dinaintea Zilei Recunoștinței, când curcanului i se va întâmpla ceva neașteptat. V-a fi ucis de mâna care i-a dat mâncare pentru a fi consumat cu ocazia acestei sărbători.
Fără a fi sub spectrul pesimismului sau în vraja optimismului, plasându-ne într-o zonă realistă, exprimăm punctul de vedere că inteligența artificială este cea mai înaltă formă a imaginației omului, care are toate șansele să fie transpusă în practică într-un viitor previzibil relativ scurt. Efectele inteligenței artificiale sunt, însă, greu de anticipat. Dacă factorii cu rol în reglementare vor adopta reguli care să fixeze într-un cadru adecvat modul de folosire și limitele accesului la inteligența artificială, putem fi încrezători în aportul noilor tehnologii la bunăstarea și fericirea omului. În caz contrar, mi-e teamă că avertismentul lui E. Musk apare ca fiind plauzibil.
Parafrazându-l pe Lanza putem considera că viața e o aventură care transcede felul nostru obișnuit de a gândi, iar când murim facem acest lucru nu într-un mod aleatoriu, ci în inevitabila matrice a vieții, plecând dintr-un univers în altul. Trecutul este cert, dar consumat, viitorul este incert, așa că ceea ce ne rămâne este prezentul. Așadar, trăiți clipa și zâmbiți, căci nu avem garanția că viitorul va fi mai bun!
Măsura controlului judiciar, alături de sora ei, controlul judiciar pe cauțiune, este cea mai puțin intruzivă dintre măsurile preventive. Din cauza acestei particularități, în practica judiciară, controlul judiciar se dispune, se prelungește și se menține cu relativ mare ușurință. Examinând practica judiciară, am constatat că, uneori, organele judiciare consideră că măsura controlului judiciar este un mijloc procesual care poate fi dispus sau perpetuat fără un examen special al proporționalității și necesității. Cu alte cuvinte, plecând de la premisa că este cea mai ușoară dintre măsurile preventive, anumite organe judiciare apreciază că efectele acesteia asupra drepturilor și libertăților inculpaților sunt relativ neglijabile. În realitate, chiar dacă nu sunt impuse inculpatului obligații în plus față de cele standard, măsura controlului judiciar afectează, uneori într-o măsură semnificativă, anumite drepturi și libertăți fundamentale ale omului (de exemplu, dreptul la muncă).
O vorbă spune: Funcțiile sunt trecătoare! Așa este! La fel ca oamenii și funcțiile sau demnitățile sunt efemere. Cine nu înțelege acest lucru nu are nicio îndreptățire să ocupe vreo funcție sau demnitate, în special dintre cele în care este numit. Orice poziție de șef, într-o mai mare sau mai mică măsură, determină o uzură a persoanei care o ocupă la un moment dat. Efectul acestei uzuri este asociat cu scăderea performanțelor instituției sau autorității publice în cauză.
Justiția, în general, și cea penală, în special, nu poate fi selectivă, întrucât organele judiciare nu au posibilitatea de a alege în mod arbitrar și inegal modalitatea în care aplică legea în cauzele pe care le soluționează. Potrivit Legii fundamentale, justiția nu poate fi diferită, ci trebuie să fie egală (aceeași) pentru toate persoanele care se află în aceeași situație juridică.
Urmărind cu interes discuțiile din mediul public, în special cel juridic, despre incriminarea abuzului în serviciu, am constatat că există o un evantai de păreri exprimate. Titlul acestui material, ne-a fost inspirat de expresia uite popa, nu e popa. Fără a inventaria toate opiniile exprimate, în cele ce succed vom prezenta punctele de vedere ale factorilor de decizie în această materie și, la rândul nostru, vom exprima un punct de vedere.
Doamne, eu sunt unica fiinţă pe lume căreia Tu i-ai dat o părticică din atotputernicia Ta; putere de a condamna sau a achita pe semenii mei. (...) La semnul meu, uşile închisorilor se închid, în urma condamnatului, sau se deschid, pentru libertate. Sentinţa mea poate schimba sărăcia în belşug, iar bogăţia în mizerie. De hotărârea mea depinde destinul multor vieţi.
Viața noastră cea de toate zilele este încorsetată de paradigme (modele) și reguli. Nu rare sunt cazurile în care procedurile, termenele, formele sau protocoalele prevalează asupra substanței sau fondului lucrurilor.